De ani de zile, FCSB este un club prins în mijlocul propriilor conflicte interne. Iar în centrul acestora se află un singur om—Gigi Becali. Patronul vocal și imprevizibil a transformat odinioară marea forță a fotbalului românesc într-un club instabil, cu un du-te-vino constant de antrenori, un lot fără coerență și o echipă care se zbate să rămână competitivă la cel mai înalt nivel. Cu fiecare sezon care trece, devine tot mai evident: cel mai mare obstacol al FCSB nu sunt adversarii din teren, ci omul care conduce clubul.

Un club fără un plan

Fotbalul modern se bazează pe strategie, răbdare și viziune pe termen lung. Cluburile de succes investesc în tineri, oferă încredere antrenorilor și construiesc echipe solide pe parcursul mai multor sezoane. La FCSB, însă, nimic din toate acestea nu există. Deciziile impulsive ale lui Becali fac ca orice plan să fie abandonat în câteva luni. Antrenorii sunt angajați doar pentru a fi demiși rapid, de multe ori fără vreun motiv clar legat de performanță.

Această instabilitate afectează jucătorii, care trebuie mereu să se adapteze la noi tactici, noi scheme și noi cerințe. Nu există continuitate, nu există un proiect de viitor—doar haos. Într-un astfel de mediu, nu e de mirare că FCSB nu mai reușește să fie constantă în competițiile interne și europene.

Caruselul antrenorilor

Unul dintre cele mai notorii aspecte ale conducerii lui Becali este modul în care își tratează antrenorii. La FCSB, niciun antrenor nu este cu adevărat la conducere. În schimb, Becali dictează tactica, schimbările și chiar modificările din timpul meciurilor.

Banca tehnică a clubului a devenit un loc de incertitudine, unde antrenorii știu că sunt doar figuri temporare, destinate inevitabil să fie demise. În ultimul deceniu, FCSB a schimbat numeroși antrenori, adesea fără un motiv clar. Fie că este vorba de un singur rezultat prost, de un conflict de idei sau pur și simplu de o schimbare de dispoziție a lui Becali, niciun antrenor nu primește timpul necesar pentru a construi ceva durabil.

Această lipsă de stabilitate a creat un mediu toxic în care niciun tehnician de top nu mai vrea să vină la club. În locul lor, FCSB trebuie să se mulțumească cu antrenori fără experiență sau cu cei care acceptă să fie doar marionetele patronului, conștienți că mandatul lor va fi scurt.

Criza dezvoltării jucătorilor

Nu doar antrenorii suferă sub conducerea lui Becali, ci și jucătorii. Tinerii talentați rareori primesc șansa de a se dezvolta corect, deoarece schimbările constante de antrenori le afectează progresul. Jucătorii promițători sunt fie supraevaluați și vânduți prea devreme, fie ținuți pe bancă din motive ce par mai degrabă personale decât tactice.

Strategia de transferuri a clubului este la fel de haotică. În loc să fie făcute achiziții în funcție de nevoile echipei, multe transferuri par să fie dictate de capriciile lui Becali. De asemenea, patronul obișnuiește să își critice public jucătorii, afectându-le moralul și valoarea de piață. Rezultatul? O echipă lipsită de echilibru, coeziune și identitate.

Suporterii, tot mai nemulțumiți

Fanii FCSB sunt la capătul răbdării. Cândva un club dominant în fotbalul românesc, echipa se zbate acum să își impună autoritatea chiar și în Liga I. Suporterii sunt sătui să vadă cum echipa lor se transformă într-un spectacol de circ, în loc să fie un club de fotbal serios. Protestele și criticile sunt din ce în ce mai puternice, dar atât timp cât Becali rămâne la conducere, schimbările par imposibile.

Mulți fani se tem că declinul clubului va continua la nesfârșit, dacă nu va exista o schimbare majoră în conducere. Însă Becali nu pare dispus să facă un pas în spate. În schimb, el continuă să dicteze fiecare aspect al clubului, convins că doar el are dreptate, chiar și atunci când FCSB se îndepărtează tot mai mult de gloria sa din trecut.