Zi tristă pentru suflarea roș-albastră: căpitanul FCSB își ia rămas bun de la echipa care l-a consacrat. După ani de glorie, trofee ridicate și lupte duse cu devotament pentru culorile clubului, liderul din teren și din vestiar a ales să închidă acest capitol, lăsând în urmă o moștenire greu de egalat.
„Am dat tot ce am avut mai bun. Nu plec cu regrete, ci cu mândrie. A fost o onoare să port această banderolă,” a declarat emoționat fotbalistul, vizibil afectat de decizie.
Gestul său a fost întâmpinat cu aplauze și lacrimi de suporteri, iar în fața Arenei Naționale, parcă până și statuile din Piața Unirii au prins viață și l-au salutat în tăcere. FCSB pierde un simbol, dar câștigă o pagină de istorie scrisă cu loialitate, sacrificiu și demnitate.
Motivul plecării? O combinație de uzură fizică, dorință de odihnă și respect pentru club: „Mai bine plec acum, demn, decât să trag de timp.” O legendă se retrage, dar ecoul pașilor săi va răsuna mereu în inima Bucureștiului.
